Monday, February 18, 2008




PROFEŢIE



Silvan STÂNCEL
Vol. „ Idei vagaboande ”


Daca-ar cădea pietre şi bolovani din cer,

Dacă ar fi cutremure de două ori pe zi,

Pământul s-ar surpa şi s-ar mişca

Iar lei sălbatici ar ieşi la ora 7

Seară de seară la atac …

Atunci noi oamenii ce-am face ?


Am văzut că lumea era dură

Iar la căderea serii leii sălbatici atacau,

Veneau chiar de pe dealuri şi sfâşiau orice fiinţă întâlneau în cale.

Nopţi crude făceau ca orice om să intre-n adăposturi mai devreme.


Si-am mai văzut pământul cum curgea în valuri,

Se revărsa ca apa în puhoaie pe străzi şi bulevarde …

Iar oamenii strigau, plângeau cu disperare.


Din cer cădeau pietre şi bolovani

Şi prietenii…, doar prietenii erau în jurul meu.

Stăteam toţi împreună să supravieţuim

Acum când lumea parcă se sfârşea.


Totul se năruie, se mişcă din ţâţâni …


...................................................................


www.stancelsilvan.blogspot.com

3 comments:

oanna qkd said...

superb!dar un pic cam ''sinistra''!cevaprobleme existentiale?:)tine-o tot asa!
imi place!

mountainblues said...

Wouldn't we all want that? Adica prietenii alaturi, atat in vremuri bune cat si la greu? Foarte frumos ai tinut tensiunea profetiei pana la final cand parca totul s-a oprit o secunda in loc, o raza alba de lumina a sfasiat tabloul sumbru si la lumina ei am vazut un grup de prieteni stransi aproape... Felicitari, bine ai revenit si cu creatie scrisa!

mountainblues said...

Wouldn't we all want that? Adica prietenii alaturi, atat in vremuri bune cat si la greu? Foarte frumos ai tinut tensiunea profetiei pana la final cand parca totul s-a oprit o secunda in loc, o raza alba de lumina a sfasiat tabloul sumbru si la lumina ei am vazut un grup de prieteni stransi aproape... Felicitari, bine ai revenit si cu creatie scrisa!